Implantul dentar reprezintă rădăcina unui dinte artificial ce urmează a înlocui dintele lipsă de pe arcadă. Implantul dentar este de fapt un surub de titan care este plasat prin tehnici speciale în interiorul osului maxilar/mandibular pentru a înlocui dintele/dinţii lipsă de pe arcadă.
Incisale inferior punctul dentar cel mai superior, mezial şi vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali inferiori.
Incisale superior punctul dentar cel mai inferior, mezial şi vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali superiori.
Incisivi sunt dinţii din partea frontală a gurii. Scopul lor este de a tăia şi muşca alimentele, marginea lor fiind dreaptă şi ascuţită. Sunt în număr de 8 (4 centrali - 2 superiori şi 2 inferiori - şi 4 laterali - 2 superiori şi 2 inferiori).
Incluzia dentară ramânerea unui dinte intraosos sau submucos după perioada sa normală de eruptie.
Inflamaţie pulpară totalitatea reacţiilor şi proceselor cu caracter de adaptare, care se dezvolta în pulpă, într-o succesiune de faze, ca urmare a acţiunii unui agent patogen.
Infradentale punctul cel mai superior şi anterior al rebordului alveolar inferior în plan mediosagital, plasat în vârful langhetei osoase dintre cei doi incisivi centrali inferiori.
Inlay dentar obturaţie dentară pregătită în laborator după amprenta cavitaţii dentare în prealabil curăţată şi fasonată cu scopul de a reconstitui forma anatomică a dintelui; poate fi din ceramică sau metal nobil (aur) şi se aplică pe dinte prin cimentare.
Inocluzie lipsa de contact ocluzal al arcadelor dentare.
Inocluzie fiziologică raportul dintre cele două arcade dentare aflate în stare de repaus; se caracterizează prin existenţa unui spaţiu de 2-4mm între suprafeţele ocluzale antagoniste.