Dicţionar stomatologic | S

Saliva lichid fiziologic secretat în cavitatea bucală de către glandele salivare (parotide, sublinguale, submandibulare); principala sa funcţie este de a umecta mucoasele gurii (limba, obrajii, faringele), uşurând astfel fonaţia, masticaţia sşi deglutiţia; saliva mai are şi un rol antiseptic; volumul secreţiei sale este de 0,7 până la 1 litru pe zi.

Saliva parotidiană salivă de tip seros (saliva de masticaţie) secretată de glanda parotidaă.

Saliva sublinguală saliva vâscoasă, bogată în mucină (saliva de deglutiţie) produsă de glanda sublinguală.

Saliva submandibulară saliva vâscoasă, bogată în mucină (saliva de deglutiţie) produsă de glanda submandibulară.

Şantul labiomentonier depresiunea existentă între buza inferioară şi proeminenţa mentonieră.

Scorbut boală datorată lipsei de vitamina C, caracterizată prin anemie, căderea dinţilor etc.

Sept interdentar perete care desparte rădăcinile a doi dinţi vecini.

Sept interradicular perete care desparte rădăcinile unui singur dinte.

Sialadenita boală caracterizată prin inflamarea şi mărirea în volum a uneia sau mai multor glande salivare. Patologia aceasta poate fi acută, cronică sau recurentă şi asociază de obicei simptome ca: durere, sensibilitate locală, înroşirea zonei (eritem local) şi edematiere instalată treptat. Cauzele infecţiei sunt de obicei virale sau bacteriene (germeni patogeni cu tropism particular pentru aceste glande sau cantonarea lor în aceste locuri în cadrul unor infecţii sistemice).

Sigilarea şanturilor şi fosetelor reprezintă o procedură preventivă prin care suprafaţa ocluzală a dinţilor ce prezintă fisuri şi fosete adânci este "închisă", folosind materiale de sigilare pentru prevenţia cariilor de pe aceste suprafeţe.

Simptom fenomen, tulburare sau senzaţie subiectivă care poate fi asociată unei stări anormale, unei boli.

Sindromul rădăcinilor scurte (short root anomaly) rădăcinile sunt considerate mai scurte decât normal când au lungimea egală sau mai mică decât lungimea coroanei. În forma localizată, rădăcinile scurte sunt de cauza genetică dar pot fi şi de cauză traumatică. În cele de cauza genetică, sindromul rădăcinilor scurte apare mai frecvent la feţe şi afectează în principal incisivii centrali superiori. În cele de cauză traumatică au la origine traume, pulpopatii sau iradieri în perioada de odontogeneză.

Smalţ substanţă lucioasă, anorganică, de culoare albă, formată din cristale de hidroxiapatită care acoperă suprafaţa vizibilă a dinţilor.

SMI stomatologia minim-invazivă este un concept de tratament stomatologic ce are la bază evaluarea riscului de carie al unui pacient şi aplicarea unor protocoale uzuale de prevenţie, control şi tratament al bolii.

Spaţiul retromolar spaţiu aflat între ultimul molar şi marginea anterioară a ramurii mandibulei.

Spina nazală anterioară punctul osos cel mai anterior al spinei nazale anterioare; reprezintă granită anterioară a maxilarului superior şi poate fi palpat în profunzimea punctului subnazale.

Spina nazală posterioară punct osos de intersecţie al conturului distal al maxilarului cu planul palatinal; el reprezintă granita posterioară a maxilarului superior.

Stomatită aftoasă afectiune virală, care se manifestă prin apariţia unei erupţii tip veziculare la nivelul mucoasei bucale. Veziculele ulcerează foarte rapid, iar ulceraţiile sunt extrem de dureroase, împiedicând alimentarea şi chiar vorbirea.

Stomatită de proteză formă atrofică de candidoză cronică care se întâlneşte la persoanele vârstnice purtătoare de proteză, mucoasa de sub proteză fiind subţiată, atrofică, congestionată, de culoare roşie catifelată uneori prezentând eroziune sau zone hiperplazice, granulare. Leziunea este localizată strict sub proteza, mucoasă vecină fiind de aspect normal.

Stomatită nicotinică formă particulară de keratoză difuză, generalizată a palatului dur şi mucoasei alveolare, pe suprafaţa careia se observă ca mici puncte roşii orificiile de deschidere ale glandelor salivare mici.

Stomatodinia sindrom algic nespecific caracterizat prin usturimi sau senzaţie de arsură localizate mai frecvent la nivelul limbii - glosodinii - simptome care nu însoţesc nici un fel de semne clinice obiective.

Stopuri ocluzale de grad I sunt cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari ce angrenează în fosetele interproximale ale antagonistilor maxilari cu excepţia cuspizilor disto-vestibulari ce angreneaza în fosetele centrale.

Stopuri ocluzale de grad III sunt cuspizii palatinali ai molarilor maxilari ce angreneaza în fosetele interproximale ale antagonistilor mandibulari cu excepţia cuspizilor mezio-palatinali ce angrenează în fosetele centrale ale molarilor mandibulari.

Strungareaţă sau diastemă sau diastema vera se caracterizează prin existenţa unui spaţiu uneori de dimensiuni foarte mari între cei doi incisivi centrali superiori.

Subnazale puct cutanat aflat la trecerea dintre filtrumul buzei superioare şi columela în plan mediosagital.

Şuruburi ortodontice piese mecanice care transformă o mişcare rotatorie de activare într-o mişcare translatorie cu efect ortodontic.