Dicţionar stomatologic | V

Varnish (lacurile dentare) sunt substante care se aplică pe pereţii unei preparaţii dentare în scopul de a crea o barieră faţă de acţiunea iritantă a unor materiale de obturaţie şi a penetrării salivei la interfaţa restaurării dentare cu preparaţia. Nu sunt indicate in restaurările compozite, pentru ca monomerul acestora dizolvă răşina lacului dentar (se folosesc sub amalgamul de argint).

Vitamina A cu rol important în protecţia pielii şi a mucoaselor, asigurând buna funcţionare a sistemelor osos şi nervos. Este, de asemenea, necesară pentru vedere, creşterea şi formarea oaselor şi rezistenţa organismului la infecţii. Vitamina A se gaseşte în natură sub două forme: retinol (prezentă în alimentele de origine animală) şi provitamina A sau caroten (care se găseşte atat în produsele animale cât şi în cele vegetale). Retinolul ajută vederea pe timp de noapte, dar şi în bolile de inimă, diabet, conjunctivite, glaucom, probleme gingivale şi alcoolism. Vitamina A are efecte mai importante asupra organismului decât acela de a vă ajuta să vedeţi noaptea. Ea stimulează producerea şi activitatea globulelor albe, participă la remodelarea osoasă, ajută la menţinerea sănătăţii celulelor endoteliale (cele care "căptuşesc organismul pe interior") şi reglează creşterea şi diviziunea celulară. Acest ultim rol i-a determinat pe cerecetători să urmărească dacă insuficienţa vitaminei A determină apariţia cancerului. Mai multe studii au distrus această ipoteză prin trialuri randomizate pe pacienţi cărora li s-a administrat supliment de beta-caroten, un prcursor al vitaminei A. Deşi este uşor să avem o alimetaţie deficitară în vitamina A, la fel se uşor este să consumăm prea mult. Se consideră că un consum de 10.000 de UI de vitaminaA, care este o valoare dublă faţă de cea zilnică recomandată, nu este periculoasă pentru organism. Totuşi, există dovezi că această cantitate de vitamina A poate creşte riscul de fractură de şold şi de malformaţii congenitale. Doza optimă recomandată este de 5000 UI pe zi pentru bărbaţi şi de 4000 UI pentru femei. Multe cereale pentru micul dejun, sucuri, produse lactate şi alte alimente sunt bogate în vitamina A. Fructele şi legumele, dar şi unele suplimente alimentare conţin vitamina A şi precursori acesteia pe care organismul îi poate transforma în vitamina A. Spre deosebire de vitamina A, precursorii acesteia nu sunt toxici nici dacă sunt consumaţi în cantităţi mari. Organismul poate transforma precursorii în vitamina A în cantităţile de care are nevoie şi de aceea nu este necesară monitorizarea cantităţii de precursori ingerate aşa cum este nevoie de monitorizarea cantităţii de vitamina A. De aceea este preferabilă alegerea suplimentelor alimentare care au vitamina A sub formă de precursori, şi anume beta-caroten. Este de evitat consumul de cantităţi crescute de vitamina A şi datorită faptului că aceasta interferă cu efectul benefic al vitaminei D.

Vitamina B1 (tiamina) face parte din complexul de vitamine B. Prezentându-se sub forma unei pudre transparente, albicioase, hidrosolubile, ea reactionează la lumină, caldură, umiditate, dar nu rezistă la alcalinitate sau oxidanţi. Numită şi vitamina performanţei intelectuale, tiamina asigură creşterea randamentului intelectual, fiind absolut necesară pentru functionarea normală a musculaturii şi a sistemului nervos. Este esenţiala în formarea ADN-ului şi ARN-ului şi în procesul de convertire a hidraţilor de carbon în energie. De asemenea, intervine în metabolismul apei şi reglează funcţiile motorii, secretorii şi de absorbţie digestivă.

Vitamina B12 (ciancoblamina) hidrosolubilă, ce conţine cobalt, element vital ce intră în componenţa globulelor roşii. Numită şi ciancoblamina, îţi aduce aportul si la mentinerea functionalitatii normale a sistemului nervos (ajutand la formarea tecii de mielina ce înveleşte fibrele nervoase, esenţiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase în tot corpul), ameliorează irascibilitatea şi contribuie la îmbunătăţirea capacităţii de concentrare, de memorare şi de păstrare a echilibrului psihic. De asemenea, constituie un aliat preţios în menţinerea acuităţii simţului tactil şi auditiv, în percepţia durerii şi în echilibru.

Vitamina B2 (riboflavina) are un rol determinant în reglarea respiraţiei celulare, în procesul de fixare a fierului în hemoglobina, în sinteza proteinelor, precum şi în catabolismul lipidelor şi glucidelor.

Vitamina B3 (acidul pantotenic, niacina sau vitamina PP) participă în metabolismul proteic, lipidic, glucidic, mineral, normalizând funcţia suprarenalelor. Ea atenuează riscul apariţiei unor tulburări cardiovasculare, diminuând colesterolul dăunător (LDL), crescând nivelul celui benefic (HDL) şi scazand nivelul trigliceridelor din sânge.

Vitamina B4 (adenina) alături de alte vitamine B, intervine în funcţiile sistemului nervos, cât şi cele ale sistemului hematopoietic. Printre procesele în care vitamina B4 are o importanţă majoră, se numără: formarea globulelor roşii, metabolizarea proteinelor, absorbţia fierului. Are un rol important şi în producerea acizilor nucleici (AND şi ARN), diviziunea celulară, utilizarea zaharurilor şi aminoacizilor.

Vitamina B6 vitamina hidrosolubilă foarte sensibila la lumină, dar rezistentă la caldură şi la procesul de oxidare. Termenul de vitamina, B6 grupează trei substanţe inrudite, între care cea mai cunoscută este piridoxina, celelalte două fiind piridoxamina şi piridoxalul. Ea contribuie la sinteza neurotransmiţătorilor, molecule ce permit trecerea influxului nervos, esenţial în elaborarea gândirii, emoţiilor, memoriei; previne deci dereglarea sistemului nervos. De asemenea, favorizează formarea anticorpilor şi creşte rezistenţa la infecţii; previne spasmele musculare; tratează sindromul premenstrual; diminuează riscul apariţiei calculilor renali; reduce numărul şi intensitatea crizelor la astmatici; înlesneşte metabolizarea aminoacizilor, proteinelor, grăsimilor, steroizilor, hemoglobinei, transformarea glicogenului în glucoza; împiedică formarea matreţii. Vitamina B6 indispensabilă metabolismului, deoarece ajută la transformarea proteinelor, lipidelor şi glucidelor. Intervine în formarea globulelor roşii şi este un antioxidant foarte puternic, ajutând organismul să elimine unele substanţe toxice.

Vitamina B9 (acidul folic sau inozitol), vitamina hidrosolubilă a grupului B este o veritabilă sursă de energie şi dinamism. Vitamina B9:
are efect antialergic,
efect chemotactic pozitiv asupra polimorfonuclearelor;
ajută la formarea AND-ului;
acţionează ca un factor de creştere;
este indispensabilă în formarea globulelor roşii, prevenind astfel anemia megaloblastică;
favorizează echilibrul emoţional;
diminuează durerea;
creşte producţia de lapte matern;
previne apariţia cancerului la plămâni, colon, uter;
protejează organismul de bolile cardiovasculare şi de accidentele vasculare cerebrale;
protejează fătul de anomalii congenitale ce pot afecta creierul şi coloana vertebrală;
serveşte la metabolizarea grăsimilor, reducând nivelul colesterolului sanguin;
favorizează nutriţia celulelor creierului;
constituie hrana vitală pentru păr, putând preveni rărirea acestuia şi apariţia cheliei.

Vitamina C (acidul ascorbic) reprezintă un antioxidant de excepţie ce contribuie activ la frânarea proceselor degenerative din organism. Facând parte din grupa vitaminelor hidrosolubile, vitamina C se elimină în cantităţi mari din organism. Organismul uman nu îşi poate sintetiza propria vitamina C şi tocmai de aceea trebuie să şi-o procure din alimente sau din alte surse. Potrivit studiilor clinice, organismul uman nu poate face rezervă de vitamina C şi nu o poate reţine în corp mai mult de câteva ore. Vitamina C este foarte importantă într-o serie întreagă de afecţiuni, cum ar fi în mod special infecţiile, în cazurile de gripă, dar este recomandată şi în alte afecţiuni, în cazul femeilor însărcinate, cele care alăptează, persoanelor în vârstă a căror imunitate este scăzută, celor care au activitate intensivă şi sunt supuse stresului sau suprasolicitării, precum şi celor cu o dietă neechilibrată. Vitamina C se pierde foarte repede în situaţiile în care este căldură, în cazul în care sunt radiaţii ultraviolete sau al unor metale, precum cupru sau fier.O atenţie deosebită este îndreptată către pacienţii fumători sau consumatori frecvenţi de băuturi alcoolice. De aceasta vitamina este nevoie pentru sinteza de colagen, care se găseşte în ţesutul osos şi dentar, în tegumente, lipsa acesteia făcând ca îmbătrânirea să se producă mai devreme. În combinaţie cu vitamina P, ea contribuie la creşterea rezistenţei vasele capilare, lipsa ei putând duce la hemoragii. Vitamina C este implicată de asemenea în metabolismul sintezei carnitinei, o substanţă esenţială în metabolismul acizilor graşi. Ea permite să se dezvolte colesterolul bun şi asigură protecţia împotriva bolilor cardiovasculare. Vitamina C este implicată în producerea hematiilor, fiind indicată în anemii. Cel mai important rol al vitaminei C este creşterea rezistenţei la infecţii, a imunităţii organismului, distruge microbii şi infecţiile în mod deosebit în perioada de frig. De altfel, ea se şi recomandă în această perioadă. Vitamina C se găseşte mai mult în coaja fructelor cum este cazul mărului. Printre cele mai importante alimente care sunt bogate în vitamina C se află: ardeiul gras roşu, pătrunjelul verde, mărarul, coacăzele.

Vitamina D (antirahitică) liposolubilă, adică este absorbită de grăsimi, fiind esenţiala în resorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului, catalizând totodată transformarea fosforului organic în anorganic şi mobilizându-l în ţesuturi. Calciferolul, componentaă a vitaminei D, poate fi clasificat în ergocalciferol sau vitamina D2 şi colecalciferol sau vitamina D3. Vitamina D are un rol dominant în formarea scheletului nostru, mai ales în faza de creştere, asigurând transportul calciului şi fosforului în zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini creşterea osaturii infantile şi remineralizarea osaturii adulte; permiţând absorbţia acestor minerale în intestin, apoi transportul calciului în sânge şi reabsorbţia fosforului în rinichi.

Vitamina E diverşii tocoferoli, adică varietăţi de vitamina E, se găsesc din belşug în uleiurile vegetale, obţinute din germeni sau seminţe, de pildă uleiul de floarea-soarelui, uleiul de soia, uleiul de măsline. Pentru a fi absorbită în mucoasa intestinală, vitamina se combină cu molecule de grăsime. Ca şi în cazul celorlalte vitamine liposolubile A, D şi K, este necesar ca hrana zilnică să conţina o oarecare cantitate de grăsimi, pentru ca vitaminele să poată fi asimilate în intestin.

Vitamina K (antihemoragică) este indispensabilă vieţii, funcţia ei de bază fiind aceea de a coagula rapid sângele şi de a acţiona preventiv asupra sângerărilor şi hemoragiilor interne. Este o vitamină liposolubilă, care rezistă la căldură, dar nu şi la lumina în prezenţa oxigenului şi în mediile alcaline.

Vitamina K1 (fitochinona) sintetizată de frunzele verzi şi se găseşte în vegetalele verzi. Ea micşorează permeabilitatea capilarelor şi favorizează procesul de regenerare a ţesuturilor.

Vitamina K2 (farnochinona) sintetizată de către microorganismele de putrefacţie.

Vitamina K3 (menadiona) produs de sinteză cu proprietatea ca este hidrosolubil (spre deosebire de celelalte). Dozele mari de menadionă riscă să se acumuleze în organism, generând distrugerea globulelor roşii, având drept consecinţă anemia.

Vitamina P (citrina) normalizează permeabilitatea vaselor şi rezistenţa lor. Făcând parte din grupul flavonelor, colorate în galben, ea acţionează sinergic cu vitamina C, având parţial şi rol de economisire a acesteia. Evoluţia acestei carenţe poate fi progresivă dacă alimentaţia este deficitară. Complicaţiile grave sunt hemoragiile retiniene sau cele cerebrale. Sunt bogate în vitamina P fructele (struguri, prune, lămâi, mandarine, portocale), macesul, coacazele, varza, spanacul, ceaiul, ardeii dulci, drojdiile alimentare şi de bere. Carenţa acestei vitamine duce la slăbiciune generală, dureri în membrele inferioare la mers şi hemoragii cutanate-purpură. Tulburările de permeabilitate capilară se datoreaza scăderii tonusului vaselor capilare.